W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012

Libertatea sub forma de oras – Timisoara

Povestea de azi  porneşte din Piaţa Unirii din Timişoara cu doi porumbei în stânga mea. Eu stau rezemat de un gard de piatră pe care timpul şi-a lăsat amprenta prin urme de licheni, porumbeii îmi dau târcoale sistematic. Unul mai solid, cu un colorit ce ar face invidios orice paletar de culori, se apropie de mine şi îmi şopteşte ceva despre libertate, adaptarea la condiţiile urbei şi relaţia sa cu ceilalţi porumbei.

 

În dreapta mea, o domnişoară aşezată comod pe o bancă lungă din piatră, hrăneşte porumbeii care dansează în jurul ei de parcă ar fi un cufăr plin cu galbeni şi alte comori dintr-o vreme apusă. Fug şi cei doi prieteni ai mei spre grămăjoara de frimituri ce curge lin pe piatra cubică din jurul băncii.

Ridic ochii şi admir clădirile impunătoarte din jurul meu, din clopotniţa unei biserici un sunet fierbinte îmi acoperă gândurile. Ceva e diferit, un miros puternic de iarbă îmi umple nările. Printre aleile pieţei creşte iarbă verde. Caut repede din priviri pancarta cu clasicul text “Nu călcaţi iarba, amendă de la …”- nu o zăresc nicăieri. Să fie oare protejată însăşi de cei care se bucură de prezenţa ei în mijlocul oraşului?

 

Porumbeii au terminat de ciugulit toate frimiturile şi inspectează fiecare centimetru pătrat din jurul domnişoarei. Un cuplu tânăr trece printre ei şi băiatul îi hâşâie cu un gest de picior. Gestul stârneşte indignare într-o doamnă pe la 50 de ani cu o bentiţă roşie pe cap, care vorbeşte într-una la telefon. Doamna, aruncă repede câteva vorbe de ocară tânărului nesăbuit. Băiatul îi răspunde peste umăr şi îşi vede liniştit de drum.Doamna mută indignarea către persoana de la celălalt capăt al telefonului. O aud perfect deşi sunt mai bine de zece metri între poziţiile noastre.

Între noi, domnişoara scoate o carte din ghiozdan şi se aşează cu faţa la soare, zămbind larg cu toate că porumbeii ei îşi luaseră zborul.

Doamna vorbeşte în continuare la telefon în timp ce piaţa primeşte cu braţele deschise paşii altor vizitatori.

Porumbei au zburat spre altă comoară. Alerg după ei cu gândul la libertate.

read more

Un oras, o poveste – Arad

Şti sentimentul nemaipomenit când deschizi un cadou şi descoperi că nu te-ai gândit niciodată la obiectul respectiv ca fiind cadoul idea?

Aşa am descoperit eu Aradul. Până mai ieri, era oraşul de tranzit către Europa de Vest, cu multe bariere la nivelul drumului european şi trafic auto infernal.

Sunt cucerit sistematic, ca o fortăreaţă medievală – arhitectura clădirilor mi-a tăiat accesul la memoria altor experienţe asemănătoare.

Primăria,  Palatul Neumam, Teatrul Clasic “Ioan Slavici”, Palatul Cenad sunt doar câteva din clădirile care dau un farmec aparte oraşului. Faţadele atent renovate, localurile prietenoase, culorile luminoase, zumzetul activităţilor de zi cu zi, toate îmbie la relaxare şi te fac să evadezi din rutina zilnică.

Faleza Mureşului oferă un aer de vacanţă turiştilor şi zeci de motive localnicilor să îşi petreacă timpul în aer liber de-a lungul aleilor atent renovate. Doi tineri se hârjonesc pe role, un câine nerăbdător îşi trage cu stoicism stăpânul spre zona verde şi eu nu mă mai pot sătura de vântul cald care mângâie ramurile copacilor.

Istoria oraşului îmi atrage atenţia cu trei puncte ce reprezintă diferenţa dintre un produs obişnuit şi unul excepţional (sper ca specialiştii în marketing şi publicitate din Arad să arunce o privire pe aceste rânduri)

MARTA – prima fabrică de automobile din Ungaria (Aradul făcea parte în 1906 din Ungaria)

Arădeanca – prima fabrică de jucării din țară.

Victoria – prima fabrică de ceasuri din țară.

Automatele cu fise pentru plata parcării sunt un motiv în plus să iubesc Aradul. O soluţie simplă pentru două comportamente ce merită date uitării: lăsatul restului pe tejghea în magazin şi golirea buzunarelor de mărunţiş în palmelele cerşetorilor. Sunt şanse mari ca arădenii să fie primii cetăţeni europeni care se laudă cu un oraş fără cerşetori.

Un astfel de oraş nu putea să fie locuit decât de oameni frumoşi şi veseli, pe care îi întâlneşti ziua la tot pasul, iar noaptea în cluburile pregătite să ofere distracţie până în zori.

Am descoperit toate astea de marţi dupămasa până joi dimineaţa într-o vizită de lucru. Ce se întâmpla dacă ajungeam într-un city break de trei zile? O să revin cu povestea la momentul respectiv.

read more