W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012

120, 92 si 70

Am ajuns în epoca cifrelor. Performanţa se mãsoarã exclusiv prin cifre.

Şi firmele au simţit asta imediat.

Raymond Loewy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dristor Kebap din 1999. La Turcu din 2008.

Ursus din 1878. Timişoreana din 1718.

Şi lista poate continua.

Cifrele din titlu vorbesc despre Raymond Loewy. La 120 de ani de la naşterea lui,

A trãit 92 de ani, dintre care 70 i-a petrecut în spatele mai multor brand-uri internaţionale.

Ce ne scapã nouã la o analizã atentã a business-ului?

Uitãm cã în spatele cifrelor sunt oameni.

Si oamenii aceştia sunt minunaţi.

read more

Think outside

În perioada aceasta se pune accentul pe neconvenţional, pe diferit şi pe suprinzãtor.

Oare doar în perioada aceasta, de crizã?

Da, marea majoritate a companiilor sunt atât de prinse cu vânzarea, în perioada de creştere economicã, încât uitã – îmi place mie sã cred – de poziţionare, diferenţiere şi strategie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La o privire mai atentã asupra fenomenului lucrurile stau cel puţin diferit.

Fiecare companie are propriile obiective şi cu siguranţã doar unul singur e comun: profitul.  Prin prisma profitului se poate explica foarte simplu dilema mea.

E mai profitabil sã vinzi atunci când piaţa cere produse şi sã te reinventezi doar atunci când nu mai ai altã soluţie.

Societatea în care trãim considerã cã sunt puţini cei care au “darul” ineditului şi astfel punem un preţ foarte mare pe serviciile lor. Meritã sã ţin un astfel de om anagajt zilnic, când eu am nevoie de el doar de câteva ori în întreaga istorie a companiei?

Brandurile care au în spate un astfel de “dar” comunicã imediat acest avantaj prin preţul mare afişat la raft.

Cei care apeleazã punctual la “darul” inovatorilor lanseazã campanii punctuale şi includ costurile în preţul produsului, treptat treptat.

 

Indiferent de varianta adoptatã, preţul produsului creşte.

Mai existã o variantã – îmi sugera o prietenã dragã, la începutul anului – sã gândim afarã, fãrã cutie.

 

S-ar putea sã fim surprinşi de numãrul mare de daruri pe care natura le oferã.

Gratuit.

read more

Unde se termina curajul?

Ce înseamnǎ sǎ faci altceva?

Ỉţi garantezǎ asta reuşita?

Ce mai trebuie presǎrat în reţeta succesului pe lângǎ o abordare diferitǎ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi nu le mai puteam opri.

Sunt întrebǎrile care mi-au sunat în cap exact ca nişte clopote vechi de bronz din turnurile ce împânzesc centrul istoric al Sibiului.

Locaţia e aceeaşi. Ỉn piaţa micǎ lângǎ podul minciunilor, într-o zi de luni la teatru de cafenea. Atmosfera e destinsǎ. Ỉncepe sǎ se precipite odatǎ cu minutele care trec necruţǎtor peste ora de start a piesei. Şi au trecut, vreo patruzecişicinci.

Ỉncepe piesa şi curge spre o experienţǎ nouǎ, care mǎ surprinde plǎcut.

Un dramaturg norvegian într-o cafenea este o alegere suprinzǎtoare. Am urmǎrit cu atenţie fiecare replicǎ, fiecare mişcare, fiecare trǎire a personajului.

O mânǎ pe umǎrul stâng mǎ scoate din visare. “E cel mai prost spectacol la care am fost. Şi am fost la multe”

Actorul simte şi dǎruieşte totul pe scenǎ. Publicul reacţioneazǎ. Puterea obişnuinţei e mare, nu se pot abţine de la micile ironii, micile fâţâieli şi schimburi de priviri dezaprobatoare.

 

Piesa se terminǎ în aplauze generale. Explicaţia mea: actorul a reuşit sǎ convingǎ publicul cǎ drama personajului era defapt drama lui, cǎ îşi juca viaţa aici în vecinǎtatea podului minciunilor.

 

Analiza de marketing:

Ce a riscat?  Jumǎtate din public vor povestii prietenilor despre piesa dubioasǎ la care au fost.  El câştigǎ imagine.

Ce a câştigat? Toţi participanţii au urmǎrit ceva deosebit, ceva inedit, ceva neaşteptat, ceva altfel.

 

Cine vrea sǎ îşi plictiseascǎ apropiaţii cu o poveste despre o searǎ banalǎ?

read more

Profu’ viitorului

Nu ştiu alţii cum sunt, ca sǎ încep cu un citat celebru, dar eu când mǎ gândesc la primii ani de şcoalǎ îmi amintesc figura învǎţǎtorului meu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vǎd zâmbetul de pe buzele lui în timpul lecţiilor, aud cum curg notele din pianul mare şi negru la care cânta din când în când, simt mirosul de cernealǎ proaspatǎ în contact cu coala de hârtie, cu uniforma, cu banca şi de multe ori cu buzele şi degetele mele.

Scriam cu stânga, o provocare pentru orice învǎţǎtor cǎci nu avea cum sǎ mǎ ajute, sǎ îmi ţinǎ mâna în mǎna lui şi sǎ alunecǎm împreunǎ pe caietul de caligrafie fǎcând bastonaşe şi cerculeţe.

Le fǎceam acasǎ de douǎ, trei sau patru ori pǎnâ stabilea mama sau tata cǎ au ieşit aşa cum trebuia.

Pentru mine este o figurǎ importantǎ şi cam greu îndrǎznesc sǎ îl transpun în sintagma profu’. Cu toate astea, doar de la el pot sǎ pornesc aceastǎ idee.

Ce ingrediente dau rezultatul aşteptat de sutele de mii de copii din România în momentul în care intrǎ pe poarta şcolii?

Un lucru este sigur, sunt şanse minime sǎ aducem salariul profului din ziua de azi la un nivel comparabil cu alte state europene sau alte meserii mult mai apreciate din punct de vedere economic.

Pe termen scurt cu siguranţǎ sunt mult mai multe domenii în care investiţia aduce profit.

E minunat sǎ înţelegi cǎ ai la îndemânǎ, tu profu’, mai vechi sau mai nou, toate descoperirile ştiinţei.

Produsul competitiv care acoperǎ nevoile clientului – un prof pasionat de educaţie şi dispus sǎ fie atent tot timpul la nevoile celor ce beneficiazǎ de serviciile lui.

Perseverenţǎ – ani şi ani de muncǎ alǎturi de sute de tineri care apreciazǎ mai mult sau mai puţin efortul depus de prof.

Marketing – o imagine impecabilǎ, un mesaj clar şi concis transmis pe toate canalele media şi cǎtre toţi jucǎtorii din piaţǎ.

 

Da, aici vreau sǎ zǎbovim, la marketing. Atunci când toţi pǎrinţii mǎ vor pe mine sǎ am grijǎ de educaţia copiilor lor, pot sǎ îmi asigur un venit suplimentar prin organizarea unui centru de pregǎtire extracuricular.

Pentru cǎ am studiat piaţa, mǎ adresez şi companiilor private propunându-le un parteneriat simplu şi cinstit. Vǎ aduc în contact cu zona activǎ de clienţi şi beneficiaţi de proiectele pe care în mod voluntar tinerii din cadrul centrului meu le vor pune în aplicare.

 

Existǎ vreo companie care ar refuza profitul? Existǎ vreun pǎrinte care îşi doreşte mai puţin pentru copilul sǎu?

read more

Lacrimi, feedback si PR (3)

După o vacanţă la ski, ce poate să îţi păstreze starea de voie bună, imediat ce ai ajuns acasă?

Fără să ştiu că sunt în căutarea acelui “ceva” m-am trezit într-o plimbare pe străzile din centrul Sibiului, aşa cum făceam uneori prin Bucureşti în zona Romană-Icoanei.
E plimbarea aceea care îţi dezvăluie feţe noi deşi ai  mai văzut fiecare clădire, cunoşti sunetele pe care le scot paşii tăi în contact cu fiecare piatră din pavaj şi ai simţit textura aspră a scoarţei copacilor din parcul ce se întinde în apropiere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu am descoperit un afiş. Cuminte, într-o linişte deplină, aştepta la lumina galben roşiatica a felinarelor de lângă podul minciunilor.
Mărturisesc că urmăresc piesele de teatru din multe perspective. Ca tot românul la meci, aş fi făcut altă schimbare, aş fi ales să pasez în loc să trag la poartă şi aş fi ales un alt loc pentru stagiul de pregătire din iarnă.

Nu, de data asta e vorba despre ea.

O actriţă tânără, plină de viaţă, a trăit fiecare clipă din cele 60-70 minute cât a durat piesa.
Am incremenit când am văzut un muşchi care se contracta nervos pe obrazul ei drept, când îi scria generalului despre “percheziţia corporală”
Am fost alături de ea când a urcat acolo sus în ceruri unde şi-a regăsit familia.
Îmi venea să fug repede la ea şi să îi şterg lacrimile mici şi cristaline care i-au invadat obrajii.

Ea e Andrada Grosu şi joacă la Sibiu. Investeşte pasiune şi primeşte la schimb tot pachetul: satisfacţie, feedback, PR, marketing, publicitate pur şi simplu şi multe altele.

read more