W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012

Doi pusti si o bicicleta

Îmi aduc aminte cu drag de prima bicicletã şi de aventurile copilãriei.

Un albastru pur, copiat parcã de pe crestele munţilor în dimineţile senine de varã, învãluia cadrul simplu cu roţi medii şi cauciucuri subţiri de cursierã.

Viaţa pe douã roţi era palpitantã, mai fãceam o panã, mai sãrea lanţul sau aterizam într-o groapã strategic poziţionatã în calea mea. De aici începea distracţia, cãci roata nu era nici de Pegas nici de Tohani, ci undeva între ele, aşa cã singura mea şansã era bunicul, bancul de lucru, ciocanul si câteva bucãţi de cauciuc depozitate cu grijã pe raftul de sus al dulãpiorului cu scule.

fixed gear bike bicycle chain

 

Tot în zgomot puternic de lovituri de ciocan i-am cunoscut pe Mario si fratele lui.

Acum, la aproape 25 de ani de la reparaţiile ingenioase din atelierul bunicului, în faţa porţii mele, stau doi puşti şi o bicicletã cu lanţul încolãcit în jurul axului cu 7 viteze.

 

 

 

Ei cer politicos o şurubelniţã, eu mã prezint imediat cu 2-3 exemplare diferite cãci ştiu ce urmeazã sã se întâmple.

Surpriza e mare, cãci petrecem împreunã mai bine de 30 de minute şi atingem subiecte de discuţie diverse.

Sã îşi sune tatãl şi sã îi spunã cã i-a ţinut mai mult la şcoalã, sau pur şi simplu sã îi explice cã a sãrit lanţul şi dureazã reparaţia? Explicaţia e evidentã, şi vine de la fratele mai mic – Cine stã pe stradã sã îţi repare bicicleta, şi gratuit?

Ajuţi pe cine are nevoie, şi când are nevoie – zic eu moralist. Da, mã aprobã ei, indiferent dacã e … (şi s-au oprit brusc, coborând ochii în pãmânt).  Încerc sã salvez eu situaţia – Şi eu am fost ca voi, şi am avut bicicletã.

Sunt prieteni, chiar dacã nu se înteleg bine tot timpul, iar fratele mai mic a renunţat la alt prieten care îi jignea  fratele mai mare.  Explicaţia e la mine – Daca v-aţi întelege bine mereu, oare nu v-aţi plictisi?

Ce mişto cã am casa mea şi fac reparaţii la ea, şi am şurubelniţe ca sã reparãm bicicleta – defapt în jurul bicicletei era o armatã de scule de tot felul. Explicaţia e la Mario, fratele cel mare – Sã nu râdeţi de noi, locuim  într-un garaj, dar l-a aranjat tata sã fie ca o casã.

Sunteţi super tare – zic puştii în cor, când vãd faţa mea triumfãtoare şi lanţul la locul lui. Sunt mai mare ca tatãl lor cu vreo 5-6 ani, aflu de la puştiul cel mic care mã priveşte cu ochi negrii pãtrunzãtori.  Explicaţia este o amintire despre bunici si ciocane.

Bicicleta e pe poziţie. Mai facem câteva reglaje ca sã prindã frâna şi sã poatã schimba vitezele. Mario se urcã pe bicicletã şi face o turã scurtã – de test. Fratele mai mic sare repede sã o verifice şi el.

Da, mi-am adus aminte imediat. Cel mai frumos lucru era sã mã dau cu bicicleta fratelui meu.

Privesc cum se îndepãrteazã puştii, şi încet încet, încep sã îngân câteva versuri:

“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;”

read more

Intalnire dupa 18 ani

Când se împlinesc visele?

Depinde ce visãm, aş fi tentat sã rãspund imediat. Vocea raţiunii îmi spune cã este o legãturã strânsã între numãrul de ore muncite pentru îndeplinirea visului, îndemânare, încãpãţânare şi nu în ultimul rând un strop de magie.

Despre clipa de magie vreau sã vã povestesc astãzi.radio

El, magicianul nopţilor mele de adolescent, a intrat pe uşã, îmbrãcat într-o cãmaşã alba simplã, de bumbac, a salutat şi s-a aşezat la masã chiar în faţa mea.

Eu, am fãcut ochii mari, am simţit cã îmi creşte pulsul, şi o sumedenie de imagini din adolescenţã mi-au invadat creierul. Ştiam cã o sã înceapã spectacolul, cãci magicianul meu venise.

Cortina s-a ridicat, odatã cu primul pahar cu vin, publicul a râs copios la auzul unor întâmplãri povestite cu mult haz.

El stãtea departe de lumina reflectoarelor, şi totuşi atrãgea atenţie prin prezenţã, prin spirit.

Eu cãutam sã mã trezesc din vis, sã fie oare exact aşa cum mi-l închipuiam? Ochii lui mari, calmi, cu o strãlucire liniştitoare mi-au confirmat cã pot sã mã bucur de clipa de magie.

Şi fãrã sã îmi dau seama am îngânat cu voce tare: “Unde eşti adolescenţã, cu radioul tãu cu tot”

A rãspuns cu naturaleţe, am povestit despre casetofonul meu rusesc care mã dãdea de gol, cãci în loc sã dorm, dupã cum ar fi dorit pãrinţii, eu visam, cu ochii deschişi la rondul de noapte.

Mi-a spus de încheiere: “E bine sã ai confirmarea cã cineva te aude” şi o razã de speranţã s-a aprins în sulfetul meu.

La 2 ani dupa ultimul articol, scriu, zâmbesc şi mã bucur. Şi fac rondul, de noapte.

read more

Vise si promisiuni

 

Am plecat pe drumul acesta cu sprijinul tuturor.
Asta e promisiunea? Că odată aliniat la normele societăţii îmi voi găsi un vis alb pentru care să alerg prin univers?

Eu am perceput aceste promisiuni ca pe nişte vise ale altora. E frumos să alergi în turcoaz după trandafiri roşii şi rochii albe, cu gândul la prinţul care te va plimba în paşi de vals spre altar.

Îmi doresc să avem fiecare visele noastre, să le urmăm şi să ne folosim de promisiunile celor din jur pentru a deveni mai buni.

Gata, înapoi pe metereze.
Am tot amânat revenirea în eter cu gândul la sumedenia de bloguri interesante, scrise în forme elegante şi cu conţinuturi sofisticate.

Eu scriu din postura omului pasionat de educaţie.

Am căutat, m-am rătăcit, am pus întrebări, am verificat tot felul de poziţii şi până la urmă am găsit şi răspunsul.

Scriu despre lucruri mărunte care se fac observate.
Da, în asta cred, în teoria paşilor mărunţi.

 

read more

Duminica in parc

Am plecat astăzi spre parc cu gândul că voi descoperi ceva senzaţional.
Afară e cald, cerul e presărat cu nori pufoşi care adăpostesc din când în când soarele. Un vânt răcoros plimbă miresmele de flori de soc şi de iarbă proaspăt cosită.

Predominat e verdele în toate variantele posibile, de la culoarea crudă a frunzelor tinere, trecând prin combinaţiile gălbui ale florilor de tei şi până la culoarea intensă şi sobră a copacilor seculari.
Spre urechile mele curge în valuri un ocean de sunete:

Pe fundal ȋntr-un ritm bine stabilit pǎsǎrile din parc concerteazǎ sub bagheta unui dirijor invizibil.

Ȋn momentele de crescendo, coroanele copacilor semeți ȋncep sǎ foșneascǎ ȋn bǎtaia vântului. Fiecare copac cântǎ cu frunza lui și completeazǎ trilurile pǎsarilor.

Pe alei, copiii aleargǎ veseli și lanseazǎ ȋn universul sonor sunete ȋnalte ca o ploaie de clopoței.

Pe nesimțite, mǎ trezesc cu un copil mic și blond care se așeazǎ ȋntre macii de lângǎ mine. Ia poziția de model și așteaptǎ tacticos sǎ vinǎ fotograful. Apar repede pǎrinții cu un telefon mobil ȋn mânǎ – una, douǎ, trei, dupǎ a cincea pozǎ, vedeta schimbǎ poziția. Ȋmi aruncǎ o privire curioasǎ și ȋși pune mâna dreaptǎ tacticos ȋn spatele corpului pentru a se sprijini mai bine.

E o fetițǎ, are maxim doi ani cǎci rǎspunde cu niște onomatopee la chemǎrile mamei sale.

Mǎ ridic și eu, mǎ șterg pe mâini, defapt ȋmi ling degetele de zahǎr dupǎ ce am savurat vata pe bǎț și mǎ ȋndrept spre ieșirea din parc. Mǎ oprește o cișmea, nu am mai vǎzut o astfel de construcție de foarte mult timp.

Dupǎ ce mǎ lupt câteva secunde cu jetul neuniform care se ȋncǎpǎțâneazǎ sǎ ȋmi atingǎ buzele, ȋmi spǎl rapid degetele de ultimele urme de zahǎr și fuga pe bulevard.

Voi ce ați descoperit astǎzi?

 

read more

De unde vine linistea?

Liniștea e atunci când lucrurile din jurul meu sunt sincronizate.

Pentru a ajunge la un ritm comun e nevoie de o adevǎratǎ muncǎ, uneori titanicǎ alteori migǎloasǎ iar ȋn cele mai multe cazuri e nevoie doar de mine – varianta simplǎ necenzuratǎ.

Ȋmi aduc aminte de numeroase momente dintr-o ȋncǎpere galben pai sau albǎ, una mai aerisitǎ sau alta mai aglomeratǎ, ȋn funcție de vârsta pe care o aveam, când cineva stǎtea ȋn fața mea și striga bǎtând cu ce ȋi venea la mânǎ ȋn catedrǎ: “liniște”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Exemplul se pare cǎ este unul de succes și l-am preluat numaidecât.Asta am fǎcut ȋn ultimele 30 de zile, am menținut liniștea pe blog folosind tot ceea ce aveam la ȋndemânǎ – postǎrile.

Conteazǎ faptul cǎ ȋn goana mea dupǎ atenție am redus totul la nevoia mea de presupusǎ liniște și astfel am stârnit nemulțumire ȋn rândul celor care citesc blogul?

Da, este foarte important pentru mine ca cei care urmǎresc blogul sǎ gǎseascǎ ceea ce cautǎ și sunt hotǎrât sǎ le pun la dispoziție informații relevante.

Scriu rândurile astea pe trilurile unei vrǎbiuțe care ține morțiș sǎ ȋmi aminteascǎ cǎ simfonia de culori și sunete a fost pusǎ ȋn mișcare. Un copac mare cu ramuri ȋntinse peste toatǎ curtea, mǎ protejeazǎ de soarele care deși e abia ȋnceput de mai dogorește puternic. Frunzele se apleacǎ la adierea vântului și fac loc fasciculelor de luminǎ care aleargǎ vesel pe cimentul din curte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De dincolo de poartǎ se aude un tramvai, un claxon prelungit al unui șofer nerǎbdǎtor și zumzetul orașului. Lângǎ mine melodia unui telefon mǎ trezește din visare.

Așa e liniștea mea, are un ritm al ei cu multe culori și nuanțe.  Din când ȋn când o pierd și sunt sigur cǎ o pot regǎsi imediat ce ȋmi doresc asta.

Vin cǎtre voi cu o promisiune și o rugǎminte. Sǎ scriu articole relevante mai des, mai rar, ȋn funcție de ritmul meu și sǎ primesc feed-back atunci când fac doar gǎlǎgie.

Mulțumesc

read more