W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012

Strategie de noapte

Este a doua oară când consum brandul acesta de bere ȋntr-o locaţie neconvenționalǎ. Acum sunt în faţa autogǎrii din Sibiu, pe trotuar lângă un felinar şi aştept autocarul care mă duce la Bucureşti. Compania – cinci băieţi de cartier în faţa non-stopului care fac glume unul pe seama celuilalt. Se râde mult şi cu zgomot ȋn timp ce trecătorii ocolesc atent zona.  E ora 00:00 afară e cald şi bate o brizǎ  finǎ de munte. Berea e rece şi stă liniştită pe trotuar lângă mine.

Îmi aduc aminte că am privit curios strategia lor de promovare. E aplicată exact ca în manualul de marketing -ediţia 2012 cu toate tips-urile actualizate. Lipseşte exact clasica reclamă agresivă de la TV.
Pe drum spre non-stop mă gândeam dacă sunt şanse să o găsesc în vitrină şi spre surprinderea mea am găsit-o.

Prima dată când am consumat berea aceasta ȋntr-un mod inedit a fost în rondul de la George Coşbuc în Bucureşti. Era 3:00 AM sau pe undeva destul de aproape.  Afară era răcoare şi veneam după un drum lung făcut pe jos, vreo 3 kilometri. La sugestia cuiva am plecat spre un local foarte fain din zona respectivă şi localul ne făcuse o surpriză – a închis mai devreme.
Compania – de excepţie, trei domnişoare petrecǎrețe. Soluţia a venit de la sine – am luat patru beri din non-stopul din rond, ne-am aşezat pe o bǎncuțǎ şi am savurat berea alături de nişte chipsuri. Imediat ce am terminat berea am luat-o la picior spre Piaţa Unirii ca să prindem autobuzul de noapte.
Ce imi lipseşte mie ca să aplic aceeaşi strategie la produsul meu? Un lucru am identificat imediat: răbdarea. Şi tot eu vin cu întrebarea: tu chiar crezi că brand managerul nu are un dead-line şi un target – exclus, are sigur şi se pare că au fost stabilite realist.
Aha, ăsta e cuvântul pe care îl căutam, realitatea e că am terminat berea, ora e 00:22 şi autocarul meu trebuie să apară din clipă în clipă.  A trecut un microbuz branduit “Poliţia” – tot un brand de renume dar cu o destinaţie neprietenoasǎ. Eh, mai aştept căci nu arde nicăieri.

 
Voi aţi dat peste astfel de produse care vă fac să povestiţi despre ele?

Vǎ invit să le ȋmpǎrtǎșiți căci de la ele se pot modela cele mai bune strategii.

read more

Cu mopul prin curcubeu

E sâmbǎtǎ dimineța și ȋn piațǎ lumea ȋncepe sǎ alerge de colo pentru a ȋntâmpina un nou val de clienți. Cerul e curat ca și cum cineva a șters toatǎ noaptea norii ȋntunecați de peste zi.Razele soarelui mângâie florile din jardiniere și câțiva artiști au ȋnceput repetițiile pentru spectacolul din seara aceasta.

Deschid cafeneaua, așez mesele și ies pe terasǎ cu mǎtura și fǎrașul. Pe pervazul verde din verandǎ stǎ o fetițǎ ȋmbrǎcatǎ ȋntr-o rochițǎ alb-albǎstruie. E preocupatǎ sǎ ȋși aranjeze o bucatǎ de hârtie pe care pune cu mare grijǎ câteva bucǎțele de carton ca niște cǎrți de joc. Ȋncep curǎțenia de lângǎ pervazul ei, mǎ mut apoi la masa din mijloc și cu o mișcare stângace reușesc sǎ ȋmprǎștiu o ceașcǎ plinǎ cu boabe de cafea. Mǎ aplec și strâng boabele care au cǎzut ȋn aceeași grǎmadǎ și fetița fuga lângǎ mine – “te ajut eu sǎ le strângi”. Ȋncerc sǎ protestez, sǎ ȋi explic cǎ nu le strâng pe toate dar fǎrǎ folos.

Termin repede cu mǎtura și schimb uneltele de lucru. Mǎ ȋntorc victorios cu  o gǎleatǎ și un mop. Țup și ea lângǎ mine ȋn bar –“ȋmi dai un pahar cu apǎ?” O servesc cu un pahar cu apǎ, amestec soluția de parchet ȋn gǎleatǎ șȋ ieșim din nou pe verandǎ.

Gata, ȋncepe interviul – “dacǎ vin clienții și te vǎd cu mopul nu e bine, trebuia sǎ faci asta mai devreme”. Corect, zic eu ȋn gând, mai ȋntâi terasa apoi interiorul. “Eu știu sǎ dau cu mopul ca o balerinǎ” – vine provocarea de la ea. Da, sunt frumoase balerinele. Tu faci balet, o ȋntreb eu. Nu mai fac cǎci costǎ bani, ȋmi rǎspunde ea sec, am fost la clubul copiilor ȋnsǎ trebuia sǎ plǎtesc. Iar mǎ simt nevoit sǎ ȋmi rǎspund ȋn gând – așa e ȋn viațǎ, facem alegeri ȋn funcție de prioritǎți. Partenera mea de discuție mǎ privește fix “ție ȋți place sǎ dai cu mopul?” Da, ȋn dimineața asta ȋmi place – rǎspund cu eu cu zâmbetul pe buze.

“Mie ȋmi place sǎ dau cu mopul ca o balerinǎ” – e urmǎtoarea temǎ de discuție lansatǎ. Caut rapid prin memorie și nu gǎsesc nici o imagine de genul acesta. Ȋncerc sǎ mǎ lǎmuresc. E cumva vorba de o zânǎ care are o baghetǎ magicǎ și face curat din vârful ei, o privesc eu iscoditor. Nu primesc nici un rǎspuns așa cǎ aplic altǎ tacticǎ – “și când o sǎ ai o casǎ foarte mare ce o sa faci?” Rǎspunsul vine ȋntr-o clipǎ – “o sǎ fac cu mopul toatǎ ziua” și trece la urmǎtorul subiect – “tu ai o carte de la bisericǎ? Eu am niște cǎrți de rugǎciuni” A cǎzut greu aceastǎ ȋntrebare așa cǎ m-am eschivat școlǎrește – “nu am, ȋnsǎ vreau sǎ ȋmi cumpǎr cartea aia mare”. “Eu le așez aici frumos și le vând cu doi lei, ca sǎ merg cu mama ȋn Grecia, ne trebuie mâncare cǎci autocarul face douǎ zile pe drum” – aha, pe blatul verde erau ȋntinse niște iconițe,vai, cât mi-a luat pânǎ mi-am dat seama.

Fug din zona asta concretǎ și maturǎ care o face pe Sorana la cei șapte ani ai sǎi sǎ parǎ un om plin de experiențǎ, un om care a mâncat pe pâine sute de bugete și a fǎcut zeci de calcule privind bunul mers al casei.

“Dacǎ ai fi o zânǎ și ai avea o baghetǎ magicǎ ce ai face cu ea?”

“Aș face florile mai frumoase. Aș fi prințesa curcubeului și a luminii” – vine rǎspunsul ei care ȋmi confirmǎ cǎ fiecare dintre noi este mânat de o forțǎ mai mǎreațǎ decât grija pentru ziua de mâine.

Nu a ȋncercat nici o secundǎ sǎ ȋmi vândǎ vreo iconițǎ, a fǎcut câteva piruete cu mopul pe ultima bucǎțicǎ de dușumea, mi-a zâmbit cald și a plecat la magazinul de lǎngǎ cǎci a venit prietena ei care i-a fǎcut cadou ieri de 1 Iunie rochița cea albastrǎ și brǎțara de pe mânǎ.

Nici eu nu am avut curaj sǎ o ȋntreb mai multe, mi-am adus aminte cǎ a mai fost sǎptǎmâna trecutǎ pe la noi, a cerut un pahar cu apǎ și a ȋntins doi lei – “nu vreau sǎ te pǎcǎlesc” a fost explicația ei atunci.

 

Acum la final de zi, privesc cerul care s-a ȋncǎrcat cu câțiva nori de vatǎ albǎ și mǎ ȋntreb unde e curcubeul.

read more